Securizarea Catedralei Notre-Dame după incendiul din 2019

Securizarea Catedralei Notre-Dame a durat din 2019 până în iunie 2021.
Incendiul devastator care a lovit Catedrala Notre-Dame din Paris pe 15 aprilie 2019 a marcat un punct de cotitură în istoria acestui simbol emblematic. Focul a distrus parțial situl clasificat în patrimoniul mondial UNESCO. Franța și întreaga lume au asistat, îngroziți, la scenă.
Acest eveniment a declanșat o fază fără precedent de urgență, dedicată securizării sitului și păstrării acestui simbol național. Acest articol examinează în detaliu această fază de urgență, măsurile de siguranță implementate, provocările întâmpinate și perspectivele de restaurare a Catedralei Notre-Dame.

Informații mai detaliate sunt disponibile pe site-ul nostru:

Contextul incendiului de la Catedrala Notre-Dame din 15 aprilie 2019

Notre-dame-grue-travaux
Lucrări de renovare înainte de incendiul din 15 aprilie 2019

Cu o zi înainte de incendiu, Catedrala Notre-Dame din Paris era în curs de renovare, cu lucrări menite să restaureze părțile sale cele mai vechi și să consolideze structura. Cu toate acestea, neglijențele în gestionarea lucrărilor de renovare, în special în ceea ce privește siguranța la incendiu, au contribuit la dezastru.

L’enquête este încă în curs. Totuși, primele investigații sugerează că incendiul ar fi izbucnit din cauza unor lucrări de sudură neprotejate corespunzător. Alarmele de incendiu ale clădirii nu au funcționat, iar dispozitivele de siguranță erau insuficiente.
Pe de altă parte, catedrala, care datează din secolul al XII-lea, avea structuri din lemn, printre care și structura de susținere a acoperișului, supranumită „pădurea”, care era deosebit de vulnerabilă. Aceste elemente combinate au permis focului să se răspândească rapid, distrugând turnul emblematic și o parte a acoperișului.
notre-dame-en-feu-le-toit

În mai puțin de 30 de minute, flăcările au cuprins o mare parte a acoperișului și a structurii de susținere a catedralei. Echipele de salvare au fost mobilizate rapid. Însă structura complexă a clădirii și riscurile de prăbușire au complicat lupta împotriva incendiului.

Incendiul a provocat o undă de șoc în întreaga lume. Milioane de oameni au urmărit evenimentele în direct la televizor și pe rețelele sociale. Au avut loc adunări de solidaritate la Paris și în alte orașe ale lumii, demonstrând importanța simbolică a Notre-Dame pentru umanitate.

Faza de urgență stabilită încă din ziua următoare incendiului de la Notre-Dame, din 15 aprilie

Încă din ziua următoare incendiului, a început faza de urgență. Această etapă a fost crucială pentru asigurarea site-ului, prevenirea altor daune și pregătirea restaurării monumentului.

Provocările de la începutul operațiunii de salvare după incendiul de la Notre-Dame

Faza de urgență nu a fost lipsită de dificultăți.Numeroase obstacole au împiedicat eforturile de securizare și conservare a operelor.

    Urgenta securizării clădirii

    În zilele care au urmat incendiului, starea structurală a Notre-Dame era extrem de îngrijorătoare. O mare parte din acoperiș și din structura de lemn, supranumită „pădurea” datorită densității grinzilor sale, fusese distrusă. Flèche-ul, simbolul emblematic al catedralei, proiectat de Eugène Viollet-le-Duc în secolul al XIX-lea, s-a prăbușit, antrenând cu el o parte din bolți. Riscul de prăbușire era major, nu doar pentru clădire, ci și pentru zonele înconjurătoare.

    O primă analiză a scos la iveală mai multe puncte critice de fragilitate structurală:

    În acest mediu cu risc ridicat, securizarea imediată a clădirii s-a impus înaintea oricărei tentative de restaurare.

    Stabilizarea structurii principale pentru securizarea Notre-Dame

    Prima prioritate a constat în stabilizarea părților încă în picioare ale Notre-Dame. Eforturile s-au concentrat pe prevenirea unei noi prăbușiri, în special a bolților și a zidurilor navei, ale transeptului și ale corului.

    Punerea de arcuri sub bolți

    Deși inițial rezistente, bolțile gotice prezentau slăbiciuni semnificative. Pentru a evita o nouă prăbușire, au fost instalate arcuri din lemn sub bolțile afectate. Aceste structuri temporare au permis reducerea încărcăturii asupra bolților slăbite, asigurând astfel siguranța muncitorilor din interiorul clădirii.

    Douăzeci și opt de suspensii din lemn și metal au fost montate. Această operațiune deosebit de delicată și spectaculoasă, realizată sub supravegherea arhitectului-șef al Monumentelor Istorice, a avut loc între 2 iulie 2019 și 28 februarie 2020. Aceste suspensii compensează pierderea greutății structurii de lemn și a acoperișului, necesară echilibrului clădirii.

    Consolidarea zidurilor și a frontonurilor

    Deși parând intacte, zidurile și pignonurile catedralei prezentau un risc de prăbușire. Pignonurile nord și sud ale transeptului, precum și cel vestic deasupra fațadei, au necesitat o consolidare urgentă. Au fost instalate suspente din lemn, susținute de schele metalice, pentru a întări aceste zone critice. De asemenea, s-au montat proptele temporare pentru a preveni orice basculare.

    Consolidarea contraforturilor

    O atenție deosebită a fost acordată contraforturilor, aceste structuri emblematice care susțin împingerea laterală a zidurilor catedralei. Rolul lor este crucial pentru menținerea integrității clădirii, iar unele fuseseră slăbite de căldura incendiului. Pentru a evita orice risc de rupere, au fost întinse cabluri de siguranță în jurul contraforturilor pentru a le stabiliza.

    Montarea planșeelor în extradosul bolților

    Din ianuarie 2020, montarea planșeelor în extradosul bolților a facilitat evacuarea resturilor acumulate de către tehnicieni care accedau prin intermediul frânghiilor. S-a efectuat un diagnostic aprofundat. Îndepărtarea resturilor din structura de lemn și a învelitorii a fost finalizată în martie 2021, iar companiile intervin acum pentru a consolida bolțile și intersecția transeptului, instalând schele în interiorul catedralei și suspente din lemn sub bolți.

    O nouă etapă pentru consolidarea Catedralei Notre-Dame: îndepărtarea schelelor deteriorate – o provocare majoră

    Înainte de incendiu, o schelă complexă fusese instalată în jurul turnului Catedralei Notre-Dame pentru lucrări de restaurare.

    Această schelă, compusă din 40.000 de piese metalice, s-a topit și s-a îndoit sub efectul căldurii, formând un conglomerat instabil deasupra catedralei. Îndepărtarea sa a reprezentat una dintre cele mai mari provocări ale fazei de consolidare.
    Schela reprezenta o amenințare pentru structura catedralei, cu atât mai mult cu cât era expusă vântului. Au fost instalate mai mulți senzori pentru a măsura mișcările, a le analiza și a declanșa alerte, dacă era necesar.

    O operațiune delicată de consolidare a Catedralei Notre-Dame

    Demontarea schelei a fost o operațiune extrem de complexă, dar necesară pentru consolidarea Catedralei Notre-Dame. Pregătirile minuțioase erau în curs încă din toamna anului 2019, necesitând manipulări ample, acces la înălțimi și schele. Schela calcinată a fost încercuită pentru a permite tăierea și evacuarea sa, pe tronsoane (40.000 de piese, 200 de tone de metal). A fost implementat un protocol de limitare a emisiilor de plumb în colaborare cu CRAMIF și inspecția muncii.

    Au fost mobilizați tehnicieni specializați în acces pe frânghii, obișnuiți cu mediile cu risc ridicat, pentru a tăia fiecare piesă a schelei manual. Operațiunea a durat câteva luni, din cauza complexității șantierului și a precauțiilor necesare pentru a evita agravarea daunelor.

    Când șantierul a fost pus în pauză din cauza crizei sanitare legate de Covid-19, începerea efectivă și îndepărtarea au trebuit amânate. Această operațiune spectaculoasă s-a desfășurat în final între august 2020 și 24 noiembrie 2020.

    Utilizarea tehnologiilor de vârf

    Pentru a garanta siguranța și precizia operațiunilor, au fost din nou folosite tehnologii de vârf, precum scanere 3D pentru modelarea schelei și anticiparea riscurilor. Acest lucru le-a permis echipelor să elaboreze un plan detaliat de îndepărtare, asigurând că fiecare etapă să fie realizată într-un mod controlat.

    Protecția împotriva intemperiilor: un șantier sub presiune pentru consolidarea Catedralei Notre-Dame

    Odată cu distrugerea acoperișului și a structurii de lemn, catedrala era expusă elementelor, în special ploii, vântului și zăpezii. Condițiile meteorologice riscau să agraveze daunele, în special prin favorizarea infiltrării apei, care ar fi putut slăbi și mai mult zidăria și structurile interioare.

    Montarea prelatelor de protecție

    Prima soluție a constat în instalarea unor prelate temporare pe părțile cele mai expuse ale catedralei, în special în navă și în cor. Aceste prelate, susținute de structuri ușoare, au protejat interiorul catedralei de intemperii în timpul fazei inițiale de consolidare.

    Construirea unui uriaș „umbrelă”

    Într-o fază ulterioară, a fost instalată o imensă „umbrela” deasupra catedralei. Această structură metalică, susținută de piloni în jurul clădirii, a permis crearea unei acoperiri mai durabile sub care lucrările de consolidare și pregătirile pentru reconstrucție puteau continua, indiferent de condițiile meteorologice. Această „umbrela” a fost proiectată pentru a fi flexibilă, adaptându-se nevoilor șantierului, în timp ce proteja împotriva elementelor naturale.

    Gestionarea molozului și a apei

    Incendiul și eforturile de stingere au lăsat în urmă cantități uriașe de moloz, printre care grinzi de lemn carbonizate, pietre prăbușite și fragmente metalice provenite din turnul clopotniței. Apa folosită pentru stingerea flăcărilor a inundat și ea anumite părți ale clădirii, crescând riscul de apariție a mucegaiului și degradarea materialelor.

    Curățarea molozului și gestionarea umidității necesitau o intervenție rapidă, dar minuțioasă, pentru a nu compromite elementele arhitecturale și operele de artă încă prezente pe amplasament. Au fost instalate sisteme de drenaj pentru evacuarea apei, în timp ce echipele de restaurare au început tratarea zonelor cele mai sensibile.

    Verificarea stabilității tuturor garguielilor

    Pentru aceasta, a fost necesară utilizarea unei cosițe suspendate. Au fost instalate plase de protecție în navă și în cor pentru a amortiza căderea pietrelor.

    Păstrarea operelor de artă ale Catedralei Notre-Dame din Paris

    Incendiul devastator care a lovit Catedrala Notre-Dame din Paris pe 15 aprilie 2019 a amenințat și bogatul patrimoniu artistic pe care îl adăpostea. Operile de artă ale catedralei, acumulate de-a lungul secolelor, reprezintă mărturii excepționale ale istoriei religioase, artistice și culturale a Franței. Pe lângă sculpturile monumentale, picturile și obiectele liturgice, Notre-Dame adăpostea piese de o valoare simbolică imensă, precum Coroana de Spini a lui Hristos, păstrată ca o relicvă inestimabilă.

    Urgenta de a păstra aceste opere de artă a determinat o reacție imediată. Autoritățile au lansat o operațiune de salvare artistică fără precedent.

    Evacuarea obiectelor sacre și a comoarălor în timpul incendiului

    În seara incendiului, în timp ce flăcările mistuiau acoperișul și amenințau structura, echipe de pompieri, membri ai clerului și conservatori de patrimoniu au intervenit. Printre obiectele prioritare evacuate s-au numărat Coroana de Spini, unul dintre cele mai venerabile obiecte religioase din lume, și tunica Sfântului Ludovic. Aceste piese, păstrate în comoara catedralei, au fost imediat transferate la Hôtel de Ville din Paris pentru a fi puse în siguranță.

    În pofida dificultăților și a riscurilor la care au fost expuși, majoritatea relicvelor și obiectelor sacre au putut fi salvate.

    Odată trecută urgența imediată, experții în conservare au putut efectua o evaluare mai profundă a daunelor cauzate de incendiu și de intervențiile pompierilor. Această analiză a permis stabilirea etapelor necesare pentru restaurarea operelor afectate.

    Gestionarea imediată a operelor de artă netransportabile

    Anumite opere de artă, datorită dimensiunilor sau integrării lor arhitecturale, nu au putut fi mutate imediat. Acesta este cazul, printre altele, al marilor picturi din secolul al XVII-lea, „Mays de Notre-Dame”, donate de către aurarii parizieni. Aceste picturi monumentale, prea mari pentru a fi evacuate în grabă, au rămas în interiorul catedralei timp de câteva zile după incendiu. Ele au fost expuse umidității cauzate de apa pompierilor, ceea ce a generat îngrijorări privind conservarea lor.

    Principala provocare în conservarea operelor de artă imediat după incendiu a fost umiditatea provocată de tonele de apă vărsate asupra catedralei pentru stingerea flăcărilor. Această umiditate, pătrunzând în piatră, pictură și textile, putea cauza deteriorări grave, precum mucegaiul, fisurile și decolorarea culorilor. Operelor încă prezente în edificiu, precum *Mays*, trebuiau uscate rapid în condiții controlate pentru a evita aceste daune.

    O altă problemă a fost funinginea, produsă în cantități mari de arderea grinzilor structurale. Funginea, infiltrându-se în suprafețele poroase ale picturilor și sculpturilor, nu numai că le putea înnegri, dar și provoca reacții chimice cu pigmenții și materialele.

    Sarcina imediată a constat, prin urmare, în protejarea operelor de artă rămase în catedrală, în începerea lucrărilor de restaurare a celor afectate de foc, fum sau apă, precum și în demontarea celor care puteau fi mutate, pentru a fi examinate și restaurate în atelier.

    Securizarea Catedralei Notre-Dame: demontarea operelor monumentale potențial afectate

    Această operațiune, desfășurată în săptămânile următoare incendiului, a mobilizat restauratori, conservatori și echipe tehnice. *Mays de Notre-Dame*, de exemplu, au fost transportate la Centrul de Cercetare și Restaurare a Muzeelor din Franța (C2RMF) pentru un studiu aprofundat, curățare și restaurare minuțioasă.

    *Mays de Notre-Dame*, un ansamblu de 13 mari picturi din secolul al XVII-lea, s-au numărat printre prioritățile absolute în materie de conservare, majoritatea fiind expuse umidității și funinginii. În general, acestea scăpaseră de daune structurale majore. Totuși, suprafețele lor picturale fuseseră alterate de fum și umiditate, necesitând o curățare și o stabilizare delicate. Restauratorii au folosit solvenți specifici pentru a îndepărta funinginea fără a deteriora pigmenții originali, apoi au consolidat straturile picturale prin lucrări de stabilizare.

    O altă operațiune delicată: demontarea și restaurarea vitraliilor

    În cazul vitraliilor, mai multe ateliere de maeștri sticlari calificați (Babet, Baudoin, Duchemin, Isingrini-Groult, Loire, Parot, Vitrail France și manufactura Vincent-Petit) au fost solicitate pentru a răspunde urgenței. Ei au lucrat de pe schelele instalate în fața ferestrelor înalte, echipate cu plase de protecție.

    Les rozetele monumentale din secolul al XIII-lea ale Catedralei Notre-Dame au supraviețuit incendiului, dar erau amenințate de variațiile de temperatură și de resturile. Pentru a preveni orice deteriorare, a fost instalată o protecție specială pentru a păstra vitraliile. Panouri din placaj au fost montate provizoriu în fața golurilor pentru a le proteja de șocuri și intemperii. Conform protocolului stabilit cu Laboratorul de Cercetare asupra Monumentelor Istorice (LRMH), vitraliile din înălțimea corului și a navei au fost evaluate, apoi demontate între aprilie și mai 2019 de către restauratori, cu sprijinul specialiștilor în vitraliu de la Centrul André Chastel (UMR 8150 Ministerul Culturii-CNRS) pentru documentare și planificarea demontării. Vitraliile celor trei rozete au fost menținute și protejate *in situ*.
    demontarea vitraliilor pentru securizare
    Panourile au fost atent numerotate, ambalate în lăzi și transportate către ateliere, înainte de a fi depozitate în spațiile special amenajate de către instituția publică responsabilă cu conservarea și restaurarea Catedralei Notre-Dame din Paris. În final, deschiderile au fost susținute pentru a-și păstra forma și a evita orice deformare. Pânze translucide au fost plasate la exterior pentru a asigura etanșeitatea și a permite pătrunderea luminii necesare lucrărilor.

    Protejarea sculpturilor și a elementelor arhitecturale

    O atenție deosebită a fost acordată sculpturilor care fac parte din arhitectura catedralei, în special celor de la portaluri și capele. Dacă unele fuseseră deteriorate de căderea resturilor sau de intemperii, altele, precum faimoasele gargui, supraviețuiseră. Pentru acestea, au fost utilizate tehnici de curățare prin microabraziune și impregnare pentru a le păstra până la restaurarea completă. Sculpturile în piatră care împodobesc interiorul și exteriorul catedralei au fost de asemenea evaluate. Unele, situate în navă sau în transept, fuseseră afectate de prăbușirea acoperișului sau a schelelor. Statuile din vârful turnului, retrase cu câteva zile înainte de incendiu pentru restaurare, fuseseră salvate. Echipele de restaurare au trebuit să efectueze o curățare minuțioasă a sculpturilor, folosind lasere pentru a îndepărta straturile de funingine. Elementele cele mai deteriorate au fost temporar mutate în atelier pentru a fi restaurate.
    Rolul tehnologiei moderne în conservare. Tehnologia modernă a jucat un rol cheie în conservarea și restaurarea operelor de artă din Catedrala Notre-Dame, având în vedere amploarea pagubelor și complexitatea proiectului.

    Restaurarea marelui orgă

    Unul dintre cele mai emblematică elemente ale Catedralei Notre-Dame, marele orgă, a fost de asemenea afectat de incendiu, indirect. Deși nu a ars, a fost grav deteriorat de praful, funinginea și variațiile extreme de temperatură din timpul incendiului. Umiditatea adusă de tonele de apă folosite pentru stingerea focului a amenințat și structura din lemn, precum și componentele metalice.

    notre-dame-de-paris-grand-orgue-avant-15-avril-2019
    Notre-dame-grand-orgue-atelier-de-reparation

    Întregul instrument a trebuit demontat pentru a permite o restaurare completă, un proces lung și minuțios. Cele 8.000 de tuburi ale orgii au fost demontate una câte una, curățate, restaurate și păstrate în condiții optime până la reinstalarea lor, odată cu finalizarea reconstrucției catedralei.

    Tehnici avansate de curățare

    Tehnicile moderne de restaurare, precum utilizarea laserelor pentru curățarea pietrei și a picturilor, au permis îndepărtarea funinginii fără a deteriora operele de artă. Aceste tehnologii s-au dovedit deosebit de utile pentru elementele arhitecturale din piatră, foarte sensibile la metodele tradiționale de curățare.

    Scanere 3D și modelare digitală: un avantaj pentru restaurarea și securizarea Catedralei Notre-Dame

    Înainte de incendiu, numeroase elemente ale catedralei fuseseră scanate în 3D în cadrul unor studii și lucrări de conservare. Aceste modele digitale au fost de un real folos pentru echipele de restaurare, oferindu-le planuri de o precizie extremă pentru reconstruirea elementelor deteriorate sau distruse. Sculpturile, vitraliile și chiar detaliile arhitecturale au putut fi modelate cu mare exactitate, facilitând astfel procesul de restaurare.

    Supraveghere continuă și gestionarea riscurilor în timpul securizării Catedralei Notre-Dame

    Pe întreaga durată a fazei de securizare, monitorizarea stării catedralei a reprezentat o prioritate absolută. Având în vedere fragilitatea structurii și evoluția posibilă a riscurilor, au fost implementate sisteme avansate de supraveghere.

    Au fost instalate senzori de mișcare și sisteme de monitorizare în timp real în întreaga catedrală, în special în bolți, pereți și contraforturi. Acești senzori permiteau detectarea oricărei mișcări anormale care ar fi putut indica un risc de prăbușire. În cazul unei alerte, acestea erau transmise imediat echipelor de intervenție, permițându-le să acționeze rapid.

    Pe lângă monitorizarea electronică, au fost efectuate inspecții regulate de către echipe formate din arhitecți, ingineri și pompieri. Aceste controale vizuale urmăreau evaluarea continuă a stării structurii și adaptarea măsurilor de siguranță, dacă era necesar.

    Costurile lucrărilor și donațiile donatorilor pentru securizarea Catedralei Notre-Dame

    Lucrările de securitate și consolidare, lansate la 16 aprilie 2019 și care s-au desfășurat până în iunie 2021, sunt estimate la 160 de milioane de euro.

    Renaovarea structurii va necesita aproximativ 550 de milioane de euro.
    Donațiile a 340.000 de donatori din 150 de țări au ajuns la 846 de milioane de euro. Familia Pinault s-a angajat să doneze 100 de milioane de euro, grupul LVMH și familia Arnault, care îl controlează (cea mai mare avere din Franța), au anunțat un don de 200 de milioane, în timp ce familia Bettencourt-Meyers și grupul lor L’Oréal s-au angajat și ei cu 200 de milioane. În ceea ce privește grupul TotalEnergies, acesta a anunțat un don de 100 de milioane.

    Scriitorul galez Ken Follett a decis să doneze integral drepturile de autor ale povestirii sale „Notre-Dame”, publicată după incendiul din 15 aprilie 2019, Fundației pentru Patrimoniu. Acest don va fi folosit pentru restaurarea catedralei din Dol-de-Bretagne.

    Cele 146 de milioane de euro rămase vor fi alocate unei a treia faze de lucrări, începând din 2025, odată cu redeschiderea catedralei pentru public.