Opera Bastilia, locul închisorii, peste 200 de ani mai târziu

Opera Bastilia este o sală de operă modernă situată pe Place de la Bastille din Paris.

Împreună cu Opera Garnier, ea formează unul dintre cele două sedii ale „Operei din Paris”, o instituție publică franceză al cărei scop este de a oferi reprezentații lirice sau coregrafice de înaltă calitate artistică.

Proiectată de Carlos Ott, a fost inaugurată în 1989 cu ocazia sărbătorilor bicentenarului Revoluției, în cadrul marilor lucrări pentru Paris.
Una dintre cele mai mari săli de operă din lume
Cu cele 2.745 de locuri, sala principală a Operei Bastilia rivalizează cu sala de concert a Operei din Sydney (2.679 de locuri), Teatrul Bolșoi din Moscova (1.720 de locuri) sau Metropolitan Opera din New York (două treimi din cele 3.800 de locuri).

Sala principală, dotată cu o acustică omogenă, un echipament scenic unic, ateliere integrate pentru decoruri, costume și accesorii, precum și săli de lucru și de repetiție, Opera Bastilia este un mare teatru modern.
Organizarea clădirii
Sala principală a operei
Cu o înălțime de 20 m, o adâncime de 32 m și o lățime de 40 m, ea este construită din granit albastru de Bretania și din păr chinezesc. Tavanul său vitrat lasă să pătrundă lumina. Fosa orchestrei poate găzdui până la 130 de muzicieni. Aceasta poate fi, de asemenea, acoperită.

Scena

Cu o înălțime de 45 de metri, lățime de 30 de metri și adâncime de 25 de metri, scena Operei Bastilia este una dintre cele mai moderne din lume. Dotată cu 9 ascensoare care permit crearea mai multor niveluri, aceasta se sprijină pe 3 ascensoare principale care îi permit să coboare până la spatele scenei, situat la al 6-lea subsol.

Două platforme de fundal scenic. Acestea se află în spatele scenei:

Scena principală este situată la același nivel cu scena (etajul 1). Aceasta include o mare platformă rotativă amplasată în spatele scenei, 4 spații de depozitare cu dimensiuni identice cu ale scenei și sala de repetiții Gounod. Această sală de repetiții, cu dimensiuni identice cu ale scenei principale, dispune și de o groapă pentru orchestră. Separată de restul scenei printr-un cort gros care asigură izolația acustică, este astfel posibilă organizarea unei repetiții în timp ce o reprezentație are loc pe scena principală, fără a o perturba.

Scena inferioară este situată la al 6-lea subsol. Aceasta include de asemenea o mare platformă rotativă și 4 spații de depozitare cu dimensiuni identice cu ale scenei, precum și spații suplimentare de depozitare.

Cele două niveluri sunt conectate printr-un mare elevator de încărcătură și prin platforma scenică, care poate urca și coborî între etajul 1 și al 6-lea subsol. La fiecare nivel, un sistem de șine și cărucioare motorizate permite deplasarea decorurilor.

Echipamentul scenic: o mașinărie spectaculoasă
Spațiile de depozitare, cele 4 spații de stocare de dimensiuni identice cu ale scenei, fundul scenei cu platforma sa rotativă care permite orientarea decorurilor, zona de circulație a decorurilor între scenă și ateliere, sala de repetiții Gounod cu orchestra sa și dimensiuni identice cu ale scenei principale, reprezintă principalele inovații ale Operei Bastilia.

Sălile laterale. Opera dispune de două săli laterale:
Un amfiteatru cu 500 de locuri situat sub sala principală,
Un studio cu 237 de locuri situat în anexă.

Organizarea muncii scenice – „orașul-operă”
Organizarea muncii tehnice a scenei urmează modelul „proiect”. Ea este structurată în funcție de „obiective specifice spectacolului”. Echipele tehnice sunt organizate pe spectacole, de la creație până la depozitarea decorurilor și a costumelor.

Așadar, odată ridicat cortina, spectacolul poate începe: sute de persoane își unesc eforturile și pun în comun priceperea de-a lungul întregului an. La Bastilia, este într-adevăr un oraș care prinde viață: tehnicieni de scenă, sculptori și pictori, croitori și coafeze.

Opera deține un know-how și tehnici de vârf pentru accesorii, costume, peruci și decoruri. Această alianță între inovație tehnică și meșteșugul ancestral se regăsește în atelierele de la Bastilia.

Bugetul de funcționare. Bugetul Operei Bastilia s-a ridicat la 122 de milioane de euro în 2015. 48% provin din subvenții publice, restul din încasările spectacolelor, din închirieri de săli și din mecenat.
De ce Opera Bastilia? În 1982, președintele François Mitterrand, la propunerea ministrului său de Cultură, Jack Lang, decide să construiască o nouă sală de operă la Paris, considerând că cea de la Garnier este prea mică și depășită din punct de vedere tehnic. Dorește un operă „modernă și populară”.
Alegerea gării Paris-Bastilia Locul gării Paris-Bastilia, situată între strada Lyon și strada Charenton, în dreptul pieței Bastilia, a fost ales. Lucrările încep în 1984 odată cu demolarea gării Paris-Bastilia, deschisă în 1859 și închisă pe 14 decembrie 1969. De ce pe locul unei gări? Probabil că era vorba de unul dintre puținele spații mari disponibile neocupate, aproape de piața Bastilia, simbol istoric pentru stânga, și poate și pentru a imita un precedent: președintele Valéry Giscard d’Estaing transformase cu câțiva ani mai devreme gara d’Orsay în muzeu, dând naștere muzeului d’Orsay pe care îl cunoaștem astăzi.
Terenul disponibil, cu o suprafață de 2,5 hectare, are forma unui patrulater, orientat pe un ax sud-est/nord-vest.

Arhitectura Operei Bastilia viziune a lui Carlos Ott Opera Bastilia este creația arhitectului canadiano-uruguaian Carlos Ott, ales în noiembrie 1983 în urma unui concurs internațional care a reunit aproape 1.700 de participanți. Inaugurarea are loc pe 13 iulie 1989, în ajunul Zilei Naționale a Franței, 14 iulie.
Arhitectura sa se remarcă prin transparența fațadelor și utilizarea acelorași materiale atât la interior, cât și la exterior. Clădirea, cu o suprafață totală de 160.000 m², atinge 80 de metri înălțime, dintre care 50 de metri deasupra solului și 30 de metri sub nivelul acestuia.
Începuturile Operei Bastilia Opera Bastilia este inaugurată pe 13 iulie 1989 cu ocazia festivităților prilejuite de bicentenarul căderii Bastiliei, printr-un spectacol regizat de Bob Wilson, „Noaptea dinaintea zilei”. Peste treizeci de șefi de stat sau de guvern, printre care președintele american George H. W. Bush, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher, prim-ministrul canadian Brian Mulroney și prim-ministrul indian Rajiv Gandhi, asistă la reprezentație.
Spectacolele regulate încep abia pe 17 martie 1990, cu „Troyencele” de Berlioz.
Degradarea fațadei În 1991, statul inițiază un proces împotriva constructorilor din cauza deteriorării rapide a fațadei clădirii. O polemică, numeroase audituri și studii, precum și o dispută între experți au urmat timp de ani de zile pentru a stabili responsabilitățile. Este text trebuie totuși subliniat că singura piatră căzută era lipită și nu fixată. Urgența livrării, sub presiune politică pentru a fi gata la timp pentru bicentenarul Revoluției, a dus la compromisuri costisitoare pentru viitor. Statul nu va ieși învingător din acest lung proces decât în 2007. Constructorii sunt condamnați să finanțeze înlocuirea celor 36.000 de dale de calcar de 90 cm x 90 cm, pentru un cost de nouă milioane de euro. Studiile, realizate în 2005-2006, permit lansarea lucrărilor în vara anului 2007, finalizate doi ani mai târziu.
Vizite organizate de Opera Bastilia Vizitele ghidate permit descoperirea culiselor acestui teatru modern, cu dimensiuni impresionante. Acestea sunt suspendate pe perioada pandemiei Covid.