Muzeul Pompidou – Art modern și contemporan: Clădiri și colecții

Muzeul Pompidou: la ce servește?
Muzeul Pompidou, denumit și Centrul Național de Artă și Cultură Georges-Pompidou (CNAC), este o instituție pluridisciplinară născută din voința președintelui Georges Pompidou. Este, de asemenea, cunoscut în mod obișnuit sub numele de „Centrul Pompidou” sau, mai familiar, „Beaubourg”.

Este dedicat creației moderne și contemporane, unde artele plastice se întâlnesc cu cărți, desen, muzică, artele spectacolului, activități pentru publicul tânăr, precum și cinematografie.

Se află în „Cartierul Horloge”, la vest de „Cartierul Marais”, la 150 m de Primăria Parisului, la 500 m de Sainte-Chapelle, Turnul Horloge, Catedrala Notre-Dame din Paris și Insula Cité, la 700 m de Muzeul Luvru.
Muzeul Național de Artă Modernă
Adăpostește Muzeul Național de Artă Modernă, o referință mondială pentru colecțiile sale de artă a secolelor XX și XXI. Lucrările marilor artiști sunt prezentate cronologic în două spații: perioada modernă (1905–1960) cu opere ale lui Matisse, Picasso, Dubuffet… și perioada contemporană (din 1960 până în prezent) cu lucrări ale lui Andy Warhol, Niki de Saint Phalle, Anish Kapoor… Pe lângă aceste colecții permanente, pe ultimul etaj sunt organizate pe tot parcursul anului expoziții de renume internațional, de unde se deschide o panoramă spectaculoasă asupra centrului Parisului și a acoperișurilor sale. Poți petrece zile întregi vizitând expozițiile permanente și numeroasele expoziții temporare, mâncând la restaurantul Georges, învățând la Biblioteca Publică de Informare și plimbându-te prin magazin. La baza clădirii principale, pe piața exterioară (locul din fața intrării principale), Atelierul Brancusi prezintă o colecție unică de lucrări ale acestui artist major al istoriei sculpturii moderne.

O clădire avangardistă, o construcție și o controversă
Clădirea este o arhitectură a secolului XX, recunoscută după scările exterioare și imensele conducte colorate. Construcția acestui muzeu-clădire se bazează pe un concept inovator care constă în a plasa structura „portantă” în exteriorul clădirii, lăsând interiorul complet liber, modular pe fiecare nivel.

La 15 iulie 1971, juriul concursului internațional de arhitectură, prezidat de Jean Prouvé, a decis să selecteze, dintre cele 681 proiecte înscrise, pe cel al arhitecților Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini. La 2 februarie 1977, clădirea și-a deschis porțile publicului.

Arhitectura Centrului Pompidou este, desigur, foarte controversată: țevi, scări rulante, pasarele metalice – tot ce este în mod tradițional ascuns este aici expus ostentativ privirii tuturor. Centrul a fost poreclit „Notre-Dame a conductelor”, sau chiar „Pompidolium”. I se reproșează că este „hangar de artă”, „fabrică de gaz”, „rafinărie”, „coș de gunoi cultural” sau „negii avangardist”. Se critică că este un echipament costisitor care, de la inaugurare, a absorbit 120 de milioane de franci, adică o șesime din bugetul Culturii din Franța. Totuși, centrul și arhitectura sa provocatoare au cunoscut un succes public imens.
Centrul Pompidou, în inima Parisului
Centrul Pompidou este situat în cartierul Saint-Merri, în al 4-lea arondisment al Parisului, între cartierul Halles la vest și Marais la est. Inaugurat la 31 ianuarie 1977, a atras 3.273.867 de vizitatori în 2019. Pe lângă colecțiile sale, găzduiește importante galerii de expoziții temporare, teatre și un cinematograf, precum și Biblioteca publică de informare (Bpi), prima bibliotecă publică de lectură din Europa. De o parte și de alta a Pieței (piața principală din fața clădirii), două clădiri anexe adăpostesc Institutul de cercetare și coordonare acustică/muzică (Ircam) și Atelierul Brancusi.
Proiectul, trecutul și viitorul muzeului Pompidou
La sfârșitul anului 1997, după douăzeci de ani de existență, centrul își închide porțile pentru o renovare completă. Lucrările durează douăzeci și șapte de luni și costă aproape 576 de milioane de franci (88 de milioane de euro), 482 de milioane fiind finanțate de stat. Condusă de Renzo Piano, renovarea permite adăugarea a 8.000 m² la suprafața totală și reconfigurarea spațiilor și a volumelor. De la redeschiderea din 1 ianuarie 2000, succesul este imediat: 80.000 de vizitatori într-un singur weekend. Publicul descoperă noi servicii, o nouă organizare a sălilor și spații mai vaste. Douăzeci și unu de ani după această primă renovare, o a doua campanie de restaurare, care va implica o închidere totală a instituției pentru o perioadă de trei ani, este prevăzută între 2023 și 2027.
Dimensiunile Centrului Pompidou
Clădirea principală, lungă de 166 m, lată de 45 m (60 m cu scara exterioară) și înaltă de 42 m (52 m în partea Pieței), cuprinde opt niveluri accesibile publicului, fiecare de câte 7.500 m², dintre care două niveluri sunt la subsol (-1 și 0), nivelul străzii aflându-se la nivelul 1 al mezaninului. Astfel, suprafața utilă este de aproximativ 45.000 m², luând în calcul golurile Forumului și curțile interioare ale nivelurilor 5 și 6, care echivalează cu suprafața unui etaj. Totuși, clădirea are în realitate o suprafață totală de 103.305 m² pe zece niveluri, incluzând spațiile tehnice și parcările care se întind sub Piață, fără a lua în calcul cei 600 m² ai Atelierului Brancusi și ai Ircam. Înălțimea dintre niveluri este de șapte metri, cu excepția Forumului, care atinge zece metri.

Fiecare nivel formează astfel o vastă platformă de 7 500 metri pătrați (8 969 yarzi pătrați), complet modulară, întreaga structură portantă, precum și diversele conducte tehnice fiind amplasate la periferia clădirii, conferindu-i astfel o siluetă foarte caracteristică, comparată de unii critici cu o rafinărie de petrol chiar în inima orașului. Toate circulațiile verticale, atât cele ale persoanelor, cât și ale fluidelor, sunt concentrate la fațadă: conductele exterioare colorate reprezintă o particularitate a clădirii. Conductele de aer condiționat sunt albastre, cele de apă verzi, iar cablurile electrice galbene. Ascensoarele sunt roșii. Conductele albe corespund sistemelor de ventilație ale părților subterane. Chiar și grinzile metalice care compun structura rămân vizibile.
Centrul Pompidou și spațiile de descoperit
Clădirea principală a centrului găzduiește următoarele spații și activități:

Muzeul Național de Artă Modernă (Mnam) și Centrul de Creație Industrială.
Mnam, ale cărui colecții se întind pe 18 710 m² de spații expoziționale, prezenta în 2019 1 699 de lucrări în expoziție permanentă dintr-un total de 113 675 (adică 1,5 %).

Biblioteca Publică de Informare (Bpi)
Bpi oferă 2 200 de locuri pe o suprafață de 10 400 m², cu un fond de 380 000 de documente la liber acces, o bibliotecă de limbi străine și o discotecă;

În afara clădirii principale, în împrejurimile imediate, veți găsi

Atelierul Brancusi, situat pe Piazza (Place Georges-Pompidou).
Studio-ul de 600 m² al lui Brancusi este o reconstituire fidelă a atelierului sculptorului Constantin Brâncuși, care a fost succesiv amplasat la nr. 8, apoi la nr. 11, pe impasse Ronsin (75015), lăsat moștenire de artist statului în 1956 (prin testament). Parțial reconstituit în 1962 în colecțiile Mnam, apoi instalat la Palais de Tokyo, atelierul a fost în întregime reconstruit în 1977, vizavi de Centrul Pompidou. În 1997, arhitectul Renzo Piano a finalizat reconstrucția așa cum o putem vedea astăzi;

Ircam (Institutul de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzică) de pe Place Stravinsky
O clădire dedicată găzduiește Institutul de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzică, cu o sală cu capacitate și acustică variabile, studiouri, o cameră anecoică și o mediatecă. Place Stravinsky este înfrumusețată de fântâna realizată de Jean Tinguely și Niki de Saint Phalle

Artiștii stradali de pe Piazza și Fântâna Stravinsky
Artiștii stradali animă Place Georges-Pompidou (denumită și Piazza Beaubourg), care se află vizavi de muzeu.
Un bazin învecinat expune fântâni compuse din sculpturi mobile ale lui Tinguely (structuri metalice) și Niki de Saint Phalle (forme colorate). Această fântână (Fântâna Stravinsky) este o operă *in situ*, artiștii concepând-o pentru acest loc precis. Ea simbolizează muzica (sunetele apei sau ale mecanismelor în mișcare) și a fost instalată în apropierea Institutului de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzică (Ircam).

Centrul Pompidou: un muzeu pluridisciplinar
Centrul Pompidou este pluridisciplinar. Deține 120 000 de lucrări în următoarele domenii:

Arhitectură
Arte grafice
Bibliotecă
Cinematografie
Design
Desen
Mobilier
Multimedia
Muzică
Pictură
Fotografie
Sculptură
Artele spectacolului
Urbanism

Muzeul Pompidou dedicat secolelor XX și XXI
Este cea mai mare expoziție de artă modernă și contemporană din Europa:

Fauvism (secolul XX)
Cubism (secolul XX)
Modernism (secolul XX)
Expresionism (secolul XX)
Futurism (secolul XX)
Dadaism (secolul XX)
Suprarealism (secolul XX)
Abstractizare (secolul XX)
Mișcare (secolul XX)
Contemporan (secolele XX–XXI)

Imprumutate de muzee din întreaga lume, aceste capodopere au revenit la Paris pentru un nou turneu denumit #PompidouVIP (pentru Very Important Pieces), care oferă publicului o călătorie de descoperire a celor mai emblematici artiști ai secolelor XX și XXI.

Prin această plimbare prin colecțiile prezentate la etajele 4 și 5 ale muzeului, Centrul Pompidou oferă publicului o experiență imersivă care dezvăluie firul cercetărilor formale și estetice fundamentale ale artei moderne și contemporane.
Centrul Pompidou: o hartă interactivă pentru a nu vă rătăci!
Faceți clic pe linkul „Planul muzeului Pompidou”. Veți obține vederi detaliate pe fiecare etaj pentru a vă orienta mai bine și a găsi ceea ce ați venit să căutați.